Partea a II-a

Koen LENAERTS, “Uniţi în diversitate” - şi in fiscalibus?
Aşa cum se prezintă dreptul comunitar la ora actuală, fiscalitatea directă este de competenţa decizională a statelor membre. Cu toate acestea, jurisprudenţa  CJCE a precizat că statele membre trebuie să exercite această competenţă în concordanţă cu dreptul comunitar. Şi CJCE are competenta de a verifica măsura în care statele membre respectă dispoziţiile TCE referitoare la libertatea de stabilire, libera circulaţie a lucrătorilor, libertatea de prestare de servicii, libera circulaţie a capitalurilor şi libera circulaţie a cetăţenilor în cadrul Uniunii Europene.

Pe cale de consecinţă, în absenta unei justificări fundamentate pe un interes general care prevalează, aşa cum ar fi necesitatea de a salvgarda coeziunea sistemului fiscal sau lupta împotriva evaziunii fiscale, este interzisă legislaţia statelor membre cu privire la taxele directe care ar restrânge libera circulaţie în statul gazdă sau în statul de origine. Această interdicţie priveşte în egala măsură şi persoanele fizice şi pe cele juridice.

Prezentul articol îşi propune să aducă lumina asupra principiilor de bază ale impactului dreptului comunitar asupra fiscalităţii directe pe baza unei analize a jurisprudenţei CJCE şi să demonstreze că si în materie de fiscalitate (in fiscalibus) unitatea şi diversitatea sunt trăsăturile ce caracterizează în egala măsură Uniunea Europeană.
« înapoi